Logo design înseamnă proiectarea siglei, semnul grafic prin care o firmă se face recunoscută. Ca desen, o siglă poate arăta oricum. Ca marcă înregistrată, trebuie să treacă două filtre cu regimuri diferite: motivele absolute de refuz, verificate din oficiu, și motivele relative, pe care le invocă numai terții. Al doilea filtru nu se activează singur.
Ce înseamnă că o siglă e înregistrabilă?
O siglă e înregistrabilă când nu cade sub niciun motiv absolut de refuz și când niciun titular de drept anterior nu o blochează la timp. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, așază cele două categorii în articole separate și le dă proceduri separate.
| Motive absolute | Motive relative | |
|---|---|---|
| Temei | art. 5 | art. 6 |
| Ce apără | un interes general | dreptul anterior al altcuiva |
| Cine le invocă | OSIM, din oficiu | persoana interesată, prin opoziție |
| Când | la examinarea pe fond | într-un termen de două luni după admitere |
| Dacă nimeni nu reacționează | se aplică oricum | marca se înregistrează |
Ultimul rând e cel care contează pentru cine comandă o siglă. Oficiul nu refuză din proprie inițiativă un semn pentru că seamănă cu marca altcuiva, iar tăcerea celuilalt titular nu înseamnă că sigla e liberă — înseamnă doar că nu a reacționat în termen.
Sigla e elementul care ajunge cel mai des în registru, deci cel în jurul căruia se concentrează verificările. Merită totuși amintit sistemul vizual din care sigla e o singură piesă: culorile, familia de caractere și formele secundare au regimuri proprii, iar unele se protejează prin alt act normativ.
Ce siglă refuză OSIM din oficiu?
Oficiul examinează din oficiu numai motivele absolute, pe care art. 5 alin. (1) le enumeră de la litera a) la litera p). O parte dintre ele privesc chiar conținutul grafic al semnului, iar pe acelea merită să le știe cine aprobă forma finală:
- litera f) — mărcile de natură să inducă publicul în eroare, de exemplu cu privire la proveniența geografică, calitatea sau natura produsului;
- litera k) — mărcile care conțin, fără consimțământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România;
- litera l) — mărcile care conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;
- litera m) — mărcile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
- literele n) și o) — reproducerile sau imitațiile de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control și garanție ori blazoane, fără autorizația organelor competente, în cazurile care intră sub incidența art. 6 ter din Convenția de la Paris;
- litera p) — ecusoanele, emblemele, insignele, blazoanele și semnele heraldice de interes public rămase în afara articolului din convenție, tot fără autorizația organelor competente.
Grupul de la n) la p) e cel care surprinde. Scutul, cununa de lauri, steaua și crucea sunt forme frecvente în proiectarea de sigle, iar apropierea de un semn oficial protejat mută discuția într-un motiv absolut de refuz. Diferența nu ține de intenția autorului, ci de ce reproduce sau imită efectiv desenul.
Există și un caz în care semnul nici nu ajunge public. Art. 19 alin. (2) prevede că cererile pentru mărci vădit contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu se publică.
Se poate salva o siglă lipsită de caracter distinctiv?
Utilizarea poate repara lipsa de distinctivitate, dar în limite strict enumerate. Art. 5 alin. (2) prevede că înregistrarea nu se refuză pe temeiul alin. (1) literele b), c) sau d) dacă marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a utilizării, înainte de data de depozit. Alineatul (3) extinde soluția la distinctivitatea dobândită după depunere, dar înainte de înregistrare.
Caracter distinctiv dobândit înseamnă că publicul a ajuns să lege semnul de o singură sursă, deși semnul în sine nu spunea nimic la început. Proba lui e o chestiune de documente, nu de convingere.
Enumerarea din alin. (2) e însă limitativă: literele b), c) și d), nimic în plus. Utilizarea, oricât de lungă și de intensă, nu deschide nicio ușă pentru celelalte motive absolute. O siglă care reproduce un drapel de stat sau un simbol religios rămâne refuzabilă după douăzeci de ani de folosire neîntreruptă, pentru că temeiul refuzului nu e lipsa de distinctivitate.
Cine verifică dacă sigla seamănă cu alta?
Verificarea îi rămâne celui care depune cererea. Art. 21 alin. (2) lit. c) arată ce examinează OSIM pe fond: motivele de refuz de la art. 5 alin. (1), adică cele absolute. Asemănarea cu o marcă anterioară nu e printre ele, pentru că e un motiv relativ.
Art. 6 alin. (1) descrie motivul relativ în două forme: identitatea cu o marcă anterioară pentru produse identice, la litera a), și riscul de confuzie în percepția publicului, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară, la litera b).
Riscul de asociere e cel mai des trecut cu vederea. El nu cere ca publicul să confunde cele două semne, ci doar să le lege între ele, ca și cum ar veni din surse înrudite.
| Moment | Temei | Ce se întâmplă |
|---|---|---|
| Publicarea cererii | art. 19 alin. (1) | în 7 zile de la atribuirea datei de depozit |
| Observații scrise | art. 20 alin. (1) | 2 luni de la publicarea cererii, numai pe motive absolute |
| Examinarea pe fond | art. 21 alin. (1) | 6 luni de la publicarea cererii |
| Publicarea admiterii | art. 25 alin. (4) | în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială |
| Opoziție | art. 26 alin. (1) | 2 luni de la publicarea admiterii, pe motive relative |
Cele două termene de două luni nu se confundă. Observațiile de la art. 20 pot fi depuse de orice persoană, privesc numai motivele absolute, iar autorul lor nu devine parte în procedură, potrivit alineatului (2) al aceluiași articol. Opoziția de la art. 26 aparține persoanei interesate, privește motivele relative și declanșează o procedură contradictorie.
Data de depozit e reperul întregului calendar. Ea fixează momentul de la care se măsoară anterioritatea, iar între două cereri asemănătoare contează care a fost depusă prima.
Întinderea comparației se măsoară și pe produse, nu doar pe semn. Art. 10 alin. (2) prevede că produsele și serviciile pentru care se cere înregistrarea se clasifică potrivit Clasificării de la Nisa și se grupează pe clase, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei. Alineatul (4) al aceluiași articol adaugă o precizare care se pierde ușor: produsele nu pot fi socotite asemănătoare pentru simplul motiv că figurează în aceeași clasă, nici diferite pentru că figurează în clase diferite.
Ce greșesc cei mai mulți când comandă o siglă
Erorile costă mai mult decât proiectarea, fiindcă apar după ce semnul a ajuns pe fațadă, pe ambalaj și pe documente. Sursa lor e aproape întotdeauna o comandă formulată prea repede, care sare peste întrebările neplăcute despre clase de produse, termene procedurale și drepturi anterioare.
- Se aprobă o singură dimensiune, cea din prezentare, iar prima pictogramă sau broderie arată ce s-a pierdut din desen.
- Protecția se cere pentru o singură clasă de produse, deși activitatea acoperă mai multe; ce nu s-a declarat rămâne neacoperit.
- Ordinea se inversează, iar sigla se desenează înainte să existe promisiunea pe care marca o duce mai departe, astfel că forma nu are ce să exprime.
- Cine comandă presupune că un semn simplu e mai sigur juridic, deși simplitatea excesivă apropie semnul de lipsa de caracter distinctiv.
- Trece neurmărit termenul de opoziție, în ambele sensuri: nici cererea proprie nu e apărată, nici cererile altora nu sunt observate la timp.
Întrebări frecvente
Se poate înregistra o siglă care conține un drapel sau o stemă?
Numai cu autorizația organelor competente. Art. 5 alin. (1) lit. n) și o) includ între motivele absolute de refuz reproducerile și imitațiile de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale ori blazoane depuse fără această autorizație. Litera p) acoperă, în aceleași condiții, semnele heraldice de interes public rămase în afara convenției.
Se poate folosi în siglă numele unei persoane cunoscute?
Nu fără consimțământul titularului. Art. 5 alin. (1) lit. k) refuză la înregistrare mărcile care conțin imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România, dacă lipsește acest consimțământ. Condiția privește renumele în România, nu notorietatea internațională.
Cât durează până se publică o cerere de marcă?
Șapte zile de la atribuirea datei de depozit, potrivit art. 19 alin. (1), dacă cererea îndeplinește cerințele de formă. Examinarea pe fond se încheie într-un termen de șase luni de la publicare, potrivit art. 21 alin. (1), iar depășirea lui obligă oficiul la restituirea taxelor percepute.
Poate fi anulată o marcă deja înregistrată?
Da. Ambele articole sunt redactate în același fel: art. 5 alin. (1) spune că semnele respective sunt refuzate la înregistrare „sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate”, iar art. 6 alin. (1) că marca e refuzată „sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată”. Înregistrarea obținută nu închide discuția.
Variantele permise se descriu în unde se scriu variantele de siglă admise.
Surse verificate la 19 august 2026: Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21, art. 25 alin. (4) și art. 26 alin. (1).