Numele de brand e semnul prin care publicul recunoaște produsul sau serviciul. Alegerea unui nume de brand fără verificare la OSIM și ONRC poate însemna rebranding forțat după lansare.
Ce face un nume de brand bun?
Un nume bun e distinctiv, pronunțabil, memorabil și liber legal în clasele în care vei opera. Nu descrie generic produsul — descrierile sunt greu de protejat și greu de găsit în căutare fără confuzie.
Căutarea de anterioritate e obligatorie. OSIM examinează similaritatea fonetică, vizuală și conceptuală. Două nume care par diferite pe hârtie pot fi respinse dacă publicul le confundă.
Pași:
Căutare în baza publică OSIM pe cuvinte cheie și clase Nice.
Extindere la desene și modele dacă logo-ul e integrat.
Consultare profesionist marcă dacă lansezi național.
Înregistrarea ca marcă înregistrată fixează dreptul; folosirea fără înregistrare lasă ușa deschisă.
Verificarea la ONRC
Denumirea firmei nu e identică cu numele de brand, dar suprapunerea creează confuzie. Verifici rezervarea denumirii la ONRC și starea firmelor similare în același sector. Un nume românesc pe etichetă nu dovedește singur originea mărcii — metodologia pentru branduri românești separă depunerea OSIM de deținerea capitalului și de producție.
Scenariu frecvent: SRL cu nume generic „Consulting Expert” — brandul produsului e altul, dar factura și site-ul amestecă cele două. Clientul nu știe cui reclamă.
Nume descriptiv vs fantezie
Tip
Exemplu de tip
Protecție OSIM
SEO
Descriptiv
„Curățenie Rapidă”
slabă
clar intenție, concurență mare
Sugestiv
„FreshBox”
medie
echilibru
Fantezie
„Zelora”
puternică
necesită investiție în notorietate
Niciun tip e „cel mai bun” absolut. Startup-ul local poate câștiga cu nume sugestiv; produsul național cu distribuție mare are nevoie de protecție puternică.
Greșeli la alegerea numelui
Copiezi nume străin fără verificare internațională.
Te ancorezi într-un trend care expiră în 12 luni.
Alegi inițiale care, rostite, sună ca alt brand.
Ignori clasele viitoare — extinzi pe alt sector și numele e blocat.
Nume de brand și rebranding
Dacă numele actual e blocat legal sau confundat, rebrandingul pornește de la listă scurtă verificată, nu de la workshop fără OSIM. Schimbarea costă: ambalaj, semnalistică, SEO, notorietate.
Întrebări frecvente
Poți folosi același nume ca firmă și ca produs?
Da, dar separă în contracte și pe factură ce e entitate juridică și ce e brand comercial.
Cât durează verificarea?
Căutarea OSIM publică e imediată; opinia unui consultant poate dura zile. Depunerea cererii de marcă durează luni.
Numele trebuie să fie în română?
Nu. OSIM examinează semnul indiferent de limbă.
Poți cumpăra un nume deja înregistrat?
Da, prin cesiune de marcă — procedură OSIM separată.
Ce faci dacă domeniul .ro e luat?
Variante: alt TLD, prefix, negociere cu titularul — nu copia marca altuia ca să obții domeniul.
Un brand book, numit în românește manual de brand, e documentul care fixează cum se folosesc elementele unui brand și ce nu e permis cu ele. Prin el însuși nu obligă pe nimeni: e un text intern, fără valoare de act juridic. Devine executabil în momentul în care ajunge anexă la un contract, iar legea mărcilor arată de ce.
Ce conține un brand book?
Manualul conține regulile de folosire, nu argumentele pentru care elementele arată așa. El pornește de la elementele care compun sistemul vizual și adaugă, pentru fiecare, ce e permis și ce e interzis — inclusiv zonele de logo și font pe ambalajul de produs. Secțiunile de mai jos sunt cele fără care documentul nu poate fi aplicat de un executant din afară.
Secțiune
Ce fixează
Tipul regulii
Sigla și variantele ei
ce forme sunt admise și în ce situație se folosește fiecare
enumerare închisă
Spațiul liber minim
cât teren gol se păstrează în jurul siglei
mărime, exprimată ca raport
Dimensiunea minimă
sub ce mărime sigla nu se mai folosește
mărime, în milimetri și în pixeli
Culorile
valorile exacte, în fiecare sistem de reproducere
listă de valori
Caracterele
ce familie se folosește și ce înlocuitor e admis când lipsește
enumerare închisă
Utilizări interzise
ce anume nu se face cu elementele
listă de cazuri
Ultima secțiune e cea mai des sărită și cea mai folositoare. Un manual care spune numai ce e permis lasă în afara lui tot ce nimeni nu s-a gândit să interzică, iar abaterile apar exact acolo.
Documentul nu explică strategia și nu ține locul unei decizii de poziționare. El presupune că decizia a fost luată și traduce consecințele ei în instrucțiuni.
Ce face o regulă din manual verificabilă?
O regulă e verificabilă când se poate spune, privind un material tipărit, dacă a fost respectată sau nu, fără să fie nevoie de autorul manualului. Criteriul e simplu de aplicat: dacă răspunsul cere o discuție, regula e o preferință scrisă cu ton de normă.
Formulare descriptivă
Formulare verificabilă
sigla trebuie să respire
spațiul liber e cel puțin egal cu înălțimea literei din siglă
sigla se folosește la o dimensiune rezonabilă
lățimea minimă e de 18 mm la tipar și 90 px pe ecran
se folosește albastrul nostru
valorile de culoare sunt cele indicate pentru fiecare sistem de reproducere
sigla nu se deformează
raportul dintre lățime și înălțime rămâne neschimbat la orice scalare
se evită fundalurile aglomerate
pe fotografie se folosește numai varianta monocromă, pe un strat de contrast
Coloana a doua se poate controla de oricine. Coloana întâi nu se poate încălca, pentru că nu spune nimic măsurabil, și tocmai de aceea nu apără nimic.
Secțiunea despre siglă e cea în care testul contează cel mai mult, fiindcă acolo se enumeră variantele admise ale siglei. O enumerare deschisă, care sugerează că se pot construi și altele „în același spirit”, anulează scopul documentului.
Ce îi dă manualului forță juridică?
Contractul căruia îi devine anexă. Manualul nu e menționat de nicio lege și nu se depune nicăieri, dar conținutul lui se suprapune cu o clauză pe care legea o tratează special. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, reglementează la art. 49 contractul de licență de marcă.
Licența e actul prin care titularul autorizează un terț — licențiatul — să folosească marca. Potrivit alin. (1), autorizarea poate acoperi tot teritoriul României sau o parte, toate produsele înregistrate sau doar unele, și poate fi exclusivă ori neexclusivă.
Alineatul (2) e cel care contează pentru manual. El prevede că titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de marcă împotriva licențiatului care a încălcat clauzele contractului, în ceea ce privește cinci lucruri:
durata utilizării;
forma acoperită de înregistrare sub care marca poate fi utilizată;
natura produselor sau a serviciilor pentru care licența a fost acordată;
teritoriul pe care marca poate fi utilizată;
calitatea produselor fabricate ori a serviciilor furnizate sub marca licențiată.
A doua clauză din enumerare e exact obiectul unui manual de brand. Consecința e mai severă decât o simplă răspundere contractuală: titularul nu se limitează la a cere daune pentru nerespectarea unei anexe, ci poate invoca drepturile conferite de marcă însăși.
Textul legii nu pomenește niciun manual și nu cere nimănui să scrie unul. Legătura e de conținut, nu de trimitere: forma de utilizare trebuie descrisă undeva, iar manualul e locul în care se face asta cu suficientă precizie ca abaterea să poată fi dovedită.
Art. 49 alin. (3) adaugă două obligații ale licențiatului pe durata contractului — să folosească numai marca ce face obiectul licenței și să pună mențiunea „sub licență” alături de marca aplicată pe produse. Alin. (4) prevede că licențele se înscriu în Registrul mărcilor, la cerere și cu act doveditor, se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și devin opozabile terților de la data publicării.
Fără contract, manualul rămâne o recomandare internă. Un furnizor care primește doar fișierul pe e-mail, fără clauză semnată, nu poate fi constrâns prin drepturile de marcă — poate fi constrâns cel mult prin relația comercială obișnuită. De aceea observația de la secțiunea despre greșeli — manualul lăsat doar intern, deși circulă la terți — nu e o formalitate, ci o pierdere a singurului mecanism care transformă documentul în obligație executabilă.
Când se folosește efectiv manualul?
Se folosește în momentele în care marca trece în mâna cuiva din afara echipei care a construit-o. Enumerarea care urmează descrie practica, nu o cerință legală, iar în fiecare dintre situații documentul e ce rămâne când discuția directă nu mai e posibilă.
La intrarea unui furnizor nou de tipar, ambalaje, textile sau semnalistică.
La acordarea unei licențe de marcă, ca anexă tehnică a contractului.
Într-o rețea de puncte de vânzare operate de terți, unde aceeași marcă apare în locuri pe care titularul nu le vede.
La un proiect în care marca apare alături de alta, cu ierarhia și distanțele stabilite dinainte.
La apariția unui format nou, când cineva trebuie să decidă fără să întrebe.
Testul e același în toate cinci: dacă executantul trebuie să ceară o confirmare, manualul nu a acoperit cazul.
Ce greșesc cei mai mulți când scriu un brand book
Un manual care nu se poate încălca nu se poate nici respecta, iar majoritatea documentelor eșuează pe această latură, nu pe cea grafică. Slăbiciunile se văd la o singură lectură atentă, fără să fie nevoie de comparație cu vreun material tipărit.
Regulile sunt scrise ca preferințe, cu adjective în loc de mărimi, iar prima neînțelegere se rezolvă prin telefon.
Lipsește lista utilizărilor interzise, deci tot ce nu a fost anticipat rămâne implicit permis.
Documentul se predă ca fișier de prezentare, fără valorile de culoare și fără fișierele la care trimite.
Nimeni nu e numit responsabil de interpretare, așa că fiecare abatere se decide de cine e disponibil în ziua aceea.
Manualul rămâne document intern, deși ajunge la furnizori și la parteneri care nu au semnat nimic în legătură cu el.
Întrebări frecvente
Se înregistrează brand book-ul la OSIM?
Nu. Nu există o procedură de înregistrare a unui manual de brand, iar legea nu îl menționează. Ce se înscrie în Registrul mărcilor e licența de marcă, la cererea titularului sau a beneficiarului, însoțită de actul doveditor, potrivit art. 49 alin. (4). Înscrierea se publică apoi în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
De când e opozabilă terților o licență de marcă?
De la data publicării, potrivit tezei finale a art. 49 alin. (4), nu de la semnarea contractului. Opozabilitate înseamnă că licența poate fi invocată față de persoane care nu sunt parte la contract, iar între semnare și publicare rămâne un interval în care acest efect lipsește.
Poate licențiatul să acționeze singur în contrafacere?
Nu, dacă în contract nu e stipulat altfel — art. 50 alin. (1). Contrafacerea e folosirea neautorizată a mărcii de către un terț. Licențiatul exclusiv face excepție: potrivit alin. (2), poate introduce acțiunea dacă a notificat titularului actele de contrafacere de care a luat cunoștință și acesta nu a acționat în termenul solicitat.
Cât de lung trebuie să fie un manual de brand?
Lungimea nu e un criteriu util, iar observația care urmează e una de practică, nu o regulă. Un manual e suficient când fiecare regulă din el poate fi aplicată de un executant din afara organizației fără să pună o întrebare. Documentele lungi eșuează la fel de des ca cele scurte, din același motiv: descriu în loc să măsoare.
Surse verificate la 19 august 2026: Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, art. 49 și art. 50.
Logo design înseamnă proiectarea siglei, semnul grafic prin care o firmă se face recunoscută. Ca desen, o siglă poate arăta oricum. Ca marcă înregistrată, trebuie să treacă două filtre cu regimuri diferite: motivele absolute de refuz, verificate din oficiu, și motivele relative, pe care le invocă numai terții. Al doilea filtru nu se activează singur.
Ce înseamnă că o siglă e înregistrabilă?
O siglă e înregistrabilă când nu cade sub niciun motiv absolut de refuz și când niciun titular de drept anterior nu o blochează la timp. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, așază cele două categorii în articole separate și le dă proceduri separate.
Motive absolute
Motive relative
Temei
art. 5
art. 6
Ce apără
un interes general
dreptul anterior al altcuiva
Cine le invocă
OSIM, din oficiu
persoana interesată, prin opoziție
Când
la examinarea pe fond
într-un termen de două luni după admitere
Dacă nimeni nu reacționează
se aplică oricum
marca se înregistrează
Ultimul rând e cel care contează pentru cine comandă o siglă. Oficiul nu refuză din proprie inițiativă un semn pentru că seamănă cu marca altcuiva, iar tăcerea celuilalt titular nu înseamnă că sigla e liberă — înseamnă doar că nu a reacționat în termen.
Sigla e elementul care ajunge cel mai des în registru, deci cel în jurul căruia se concentrează verificările. Merită totuși amintit sistemul vizual din care sigla e o singură piesă: culorile, familia de caractere și formele secundare au regimuri proprii, iar unele se protejează prin alt act normativ.
Ce siglă refuză OSIM din oficiu?
Oficiul examinează din oficiu numai motivele absolute, pe care art. 5 alin. (1) le enumeră de la litera a) la litera p). O parte dintre ele privesc chiar conținutul grafic al semnului, iar pe acelea merită să le știe cine aprobă forma finală:
litera f) — mărcile de natură să inducă publicul în eroare, de exemplu cu privire la proveniența geografică, calitatea sau natura produsului;
litera k) — mărcile care conțin, fără consimțământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România;
litera l) — mărcile care conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;
litera m) — mărcile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
literele n) și o) — reproducerile sau imitațiile de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control și garanție ori blazoane, fără autorizația organelor competente, în cazurile care intră sub incidența art. 6 ter din Convenția de la Paris;
litera p) — ecusoanele, emblemele, insignele, blazoanele și semnele heraldice de interes public rămase în afara articolului din convenție, tot fără autorizația organelor competente.
Grupul de la n) la p) e cel care surprinde. Scutul, cununa de lauri, steaua și crucea sunt forme frecvente în proiectarea de sigle, iar apropierea de un semn oficial protejat mută discuția într-un motiv absolut de refuz. Diferența nu ține de intenția autorului, ci de ce reproduce sau imită efectiv desenul.
Există și un caz în care semnul nici nu ajunge public. Art. 19 alin. (2) prevede că cererile pentru mărci vădit contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu se publică.
Se poate salva o siglă lipsită de caracter distinctiv?
Utilizarea poate repara lipsa de distinctivitate, dar în limite strict enumerate. Art. 5 alin. (2) prevede că înregistrarea nu se refuză pe temeiul alin. (1) literele b), c) sau d) dacă marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a utilizării, înainte de data de depozit. Alineatul (3) extinde soluția la distinctivitatea dobândită după depunere, dar înainte de înregistrare.
Caracter distinctiv dobândit înseamnă că publicul a ajuns să lege semnul de o singură sursă, deși semnul în sine nu spunea nimic la început. Proba lui e o chestiune de documente, nu de convingere.
Enumerarea din alin. (2) e însă limitativă: literele b), c) și d), nimic în plus. Utilizarea, oricât de lungă și de intensă, nu deschide nicio ușă pentru celelalte motive absolute. O siglă care reproduce un drapel de stat sau un simbol religios rămâne refuzabilă după douăzeci de ani de folosire neîntreruptă, pentru că temeiul refuzului nu e lipsa de distinctivitate.
Cine verifică dacă sigla seamănă cu alta?
Verificarea îi rămâne celui care depune cererea. Art. 21 alin. (2) lit. c) arată ce examinează OSIM pe fond: motivele de refuz de la art. 5 alin. (1), adică cele absolute. Asemănarea cu o marcă anterioară nu e printre ele, pentru că e un motiv relativ.
Art. 6 alin. (1) descrie motivul relativ în două forme: identitatea cu o marcă anterioară pentru produse identice, la litera a), și riscul de confuzie în percepția publicului, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară, la litera b).
Riscul de asociere e cel mai des trecut cu vederea. El nu cere ca publicul să confunde cele două semne, ci doar să le lege între ele, ca și cum ar veni din surse înrudite.
Moment
Temei
Ce se întâmplă
Publicarea cererii
art. 19 alin. (1)
în 7 zile de la atribuirea datei de depozit
Observații scrise
art. 20 alin. (1)
2 luni de la publicarea cererii, numai pe motive absolute
Examinarea pe fond
art. 21 alin. (1)
6 luni de la publicarea cererii
Publicarea admiterii
art. 25 alin. (4)
în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială
Opoziție
art. 26 alin. (1)
2 luni de la publicarea admiterii, pe motive relative
Cele două termene de două luni nu se confundă. Observațiile de la art. 20 pot fi depuse de orice persoană, privesc numai motivele absolute, iar autorul lor nu devine parte în procedură, potrivit alineatului (2) al aceluiași articol. Opoziția de la art. 26 aparține persoanei interesate, privește motivele relative și declanșează o procedură contradictorie.
Data de depozit e reperul întregului calendar. Ea fixează momentul de la care se măsoară anterioritatea, iar între două cereri asemănătoare contează care a fost depusă prima.
Întinderea comparației se măsoară și pe produse, nu doar pe semn. Art. 10 alin. (2) prevede că produsele și serviciile pentru care se cere înregistrarea se clasifică potrivit Clasificării de la Nisa și se grupează pe clase, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei. Alineatul (4) al aceluiași articol adaugă o precizare care se pierde ușor: produsele nu pot fi socotite asemănătoare pentru simplul motiv că figurează în aceeași clasă, nici diferite pentru că figurează în clase diferite.
Ce greșesc cei mai mulți când comandă o siglă
Erorile costă mai mult decât proiectarea, fiindcă apar după ce semnul a ajuns pe fațadă, pe ambalajul de produs și pe documente. Sursa lor e aproape întotdeauna o comandă formulată prea repede, care sare peste întrebările neplăcute despre clase de produse, termene procedurale și drepturi anterioare.
Se aprobă o singură dimensiune, cea din prezentare, iar prima pictogramă sau broderie arată ce s-a pierdut din desen.
Protecția se cere pentru o singură clasă de produse, deși activitatea acoperă mai multe; ce nu s-a declarat rămâne neacoperit.
Cine comandă presupune că un semn simplu e mai sigur juridic, deși simplitatea excesivă apropie semnul de lipsa de caracter distinctiv.
Trece neurmărit termenul de opoziție, în ambele sensuri: nici cererea proprie nu e apărată, nici cererile altora nu sunt observate la timp.
Întrebări frecvente
Se poate înregistra o siglă care conține un drapel sau o stemă?
Numai cu autorizația organelor competente. Art. 5 alin. (1) lit. n) și o) includ între motivele absolute de refuz reproducerile și imitațiile de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale ori blazoane depuse fără această autorizație. Litera p) acoperă, în aceleași condiții, semnele heraldice de interes public rămase în afara convenției.
Se poate folosi în siglă numele unei persoane cunoscute?
Nu fără consimțământul titularului. Art. 5 alin. (1) lit. k) refuză la înregistrare mărcile care conțin imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România, dacă lipsește acest consimțământ. Condiția privește renumele în România, nu notorietatea internațională.
Cât durează până se publică o cerere de marcă?
Șapte zile de la atribuirea datei de depozit, potrivit art. 19 alin. (1), dacă cererea îndeplinește cerințele de formă. Examinarea pe fond se încheie într-un termen de șase luni de la publicare, potrivit art. 21 alin. (1), iar depășirea lui obligă oficiul la restituirea taxelor percepute.
Poate fi anulată o marcă deja înregistrată?
Da. Ambele articole sunt redactate în același fel: art. 5 alin. (1) spune că semnele respective sunt refuzate la înregistrare „sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate”, iar art. 6 alin. (1) că marca e refuzată „sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată”. Înregistrarea obținută nu închide discuția.
Surse verificate la 19 august 2026: Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21, art. 25 alin. (4) și art. 26 alin. (1).
Identitatea vizuală e ansamblul elementelor grafice prin care un brand se face recunoscut: sigla, culorile, familia de caractere, formele și felul în care acestea se combină. Comandată ca un tot, ea se dovedește la o privire mai atentă un inventar de piese cu regimuri juridice diferite. Unele se pot înregistra pe numele firmei, altele nu pot fi deținute de nimeni.
Ce cuprinde o identitate vizuală?
O identitate vizuală cuprinde elementele care se repetă pe fiecare suport al brandului, împreună cu regulile după care se folosesc. Un sistem e complet când poate fi aplicat consecvent de altcineva decât autorul lui, iar tabelul care urmează arată și unde ajunge fiecare piesă din punct de vedere juridic.
Element
Ce fixează
Regim de protecție posibil
Sigla
semnul principal de recunoaștere
marcă figurativă sau combinată
Paleta cromatică
culorile admise, cu valorile lor exacte
marcă, dacă se dovedește caracterul distinctiv
Familia de caractere
forma literelor în titluri și în text
desen sau model; drept de autor asupra caracterelor
Elementele grafice secundare
linii, texturi, forme care leagă suporturile
desen sau model
Forma produsului și a ambalajului
volumul și conturul recunoscute la raft
marcă tridimensională sau desen sau model
Regulile de folosire
spațiu liber, dimensiuni minime, variante admise
niciunul; sunt un document contractual
Ultimul rând e cel care se pierde cel mai des din comandă. Fără reguli scrise, sistemul există doar în fișierele de lucru ale autorului, iar prima aplicare făcută de altcineva îl deformează.
Se pot înregistra semnele capabile să distingă produsele unei întreprinderi de ale altora. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, enumeră la art. 2 semnele posibile: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului și sunetele.
Enumerarea e deschisă — textul spune „orice semn, cum ar fi” — dar nu e suficientă. Același articol impune două condiții pe care semnul trebuie să le îndeplinească împreună, legate în text prin „și”:
să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi;
să fie reprezentat în Registrul mărcilor într-un mod care permite autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției.
A doua condiție e cea care surprinde pe cine comandă o identitate vizuală. Ea cere ca semnul să fie depus într-o formă închisă, verificabilă din registru. O paletă descrisă ca „albastru cald” nu se poate reprezenta cu claritate și precizie; aceeași culoare depusă cu valorile ei exacte se poate. Diferența nu e de vocabular, e de posibilitate de înregistrare.
Dreptul se dobândește prin înregistrare la OSIM, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, care ține Registrul mărcilor și examinează cererile.
Ce se protejează ca desen sau model?
Desenul sau modelul protejează aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a lui, nu semnul care indică originea. Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată în Monitorul Oficial nr. 428 din 9 mai 2024, îl definește la art. 2 lit. d) prin combinația dintre linii, contururi, culori, formă, textură ori materiale și ornamentație.
Definiția produsului, de la art. 2 lit. i) din aceeași lege, e cea care aduce identitatea vizuală în raza acestui regim. Produs înseamnă orice articol obținut printr-un proces industrial sau artizanal, iar textul include explicit ambalajele, formele de prezentare, aranjamentele, simbolurile grafice și caracterele tipografice — detaliile legale ale ambalajului de produs stau într-un articol separat. Programele de calculator sunt excluse expres.
Marcă
Desen sau model
Ce protejează
semnul care distinge originea
aspectul exterior al produsului
Condiții
să distingă și să fie reprezentat cu claritate
să fie nou și să aibă caracter individual
Durata
10 ani, reînnoibili
10 ani, reînnoibili pe 3 perioade de 5 ani
Ce se depune
semnul, pentru clase de produse
reprezentările grafice ale aspectului
Condițiile din coloana a doua sunt tot cumulative. Art. 6 alin. (1) cere ca obiectul cererii să constituie un desen sau model, să fie nou și să aibă caracter individual. Nou înseamnă că niciun desen identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere, iar caracterul individual e definit la alin. (4) prin impresia globală: aceasta trebuie să difere de cea produsă de orice desen anterior asupra unui utilizator avizat, adică asupra unei persoane familiarizate cu produsele din categorie. Alin. (5) adaugă un corectiv — se ia în considerare gradul de libertate al autorului.
Durata e limitată în mod diferit. Art. 35 alin. (1) prevede zece ani de la data constituirii depozitului reglementar, cu reînnoire pe trei perioade succesive de cinci ani. Protecția se stinge, prin urmare, după douăzeci și cinci de ani.
Ce parte nu se poate deține?
Nu se pot deține forma impusă de funcție și elementele lipsite de caracter distinctiv. Art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea 84/1998 refuză la înregistrare semnele constituite exclusiv din forma produsului sau din altă caracteristică impusă chiar de natura produsului, necesară obținerii unui rezultat tehnic ori care dă valoare substanțială produsului.
Regula are un efect direct asupra identității vizuale a unui produs fizic. Conturul unei sticle poate fi înregistrat dacă e o alegere între multe posibile. Același contur rămâne liber dacă e singurul care permite prinderea cu o mână sau dacă e tocmai motivul pentru care produsul se cumpără. Frontiera se trasează după cât de mult e forma dictată de funcție, nu după cât de recognoscibilă a devenit.
Al doilea mecanism e mai puțin cunoscut și arată că nici înregistrarea nu acoperă tot. Art. 22 alin. (1) prevede că, atunci când un element neesențial al mărcii e lipsit de caracter distinctiv și creează îndoieli asupra întinderii protecției, OSIM cere solicitantului să declare că nu invocă un drept exclusiv asupra acelui element. Declarația se publică odată cu admiterea cererii.
Consecința merită reținută de cine comandă un sistem vizual: o marcă înregistrată nu înseamnă că fiecare componentă grafică din ea e a titularului. Cuvântul care descrie categoria, semnul devenit uzual, elementul decorativ banal rămân disponibile pentru toți, chiar dacă figurează în reprezentarea depusă.
Ce greșesc cei mai mulți când comandă o identitate vizuală
Cele mai multe probleme apar la predare, în momentul în care se descoperă că livrabilul nu acoperă ce se credea cumpărat. Momentul în care se pot preveni e mult mai devreme, la caietul de sarcini și la contract, când discuția despre drepturi și despre fișiere pare încă prematură. Talentul autorului nu schimbă nimic aici.
Contractul tace despre drepturi, iar plata e presupusă a transfera tot; întinderea transferului se stabilește numai în scris.
La înregistrare ajunge o variantă, iar în comunicare se folosește alta. Registrul conține o reprezentare precisă, și aceea e cea protejată.
Culoarea circulă ca nume, nu ca valoare. Un „verde închis” transmis prin e-mail se reproduce diferit la fiecare furnizor, iar diferența se vede exact pe suportul cel mai privit.
Nimeni nu caută în registru înainte de aprobarea formei finale. Verificarea în bazele de mărci și de desene se face înainte de aprobare, nu după ce sistemul a ajuns pe ambalaje.
Se predau numai fișierele finale, nu și sursele editabile, iar la prima modificare firma descoperă că nu are cu ce lucra.
Întrebări frecvente
Se poate înregistra o culoare ca marcă?
Culorile figurează în art. 2 între semnele care pot constitui marcă, deci răspunsul nu e exclus din start. Trebuie însă îndeplinite ambele condiții din același articol: culoarea să distingă produsele unei întreprinderi de ale altora și să fie reprezentată cu claritate și precizie în registru.
Cât ține protecția unui desen sau model?
Zece ani de la data constituirii depozitului reglementar, adică de la data la care cererea a fost depusă valabil. Certificatul se poate reînnoi pe trei perioade succesive de cinci ani, potrivit art. 35 alin. (1), iar titularul plătește taxe de menținere pe toată durata.
Un font se poate proteja?
Caracterele tipografice intră în definiția produsului de la art. 2 lit. i) din Legea 129/1992, deci pot face obiectul unui desen sau model. Art. 5 alin. (1) le menționează separat, între drepturile pe care înregistrarea unui desen nu le prejudiciază.
Aceeași siglă poate intra în două regimuri în același timp?
Da. Art. 5 alin. (2) din Legea 129/1992 prevede că protecția ca desen sau model nu exclude și nu prejudiciază protecția prin drept de autor. Alineatul (1) al aceluiași articol adaugă că drepturile asupra unui desen nu prejudiciază drepturile asupra mărcilor și a altor semne distinctive.
Surse verificate la 19 august 2026: Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026, art. 2, art. 5 alin. (1) lit. e) și art. 22; Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată în Monitorul Oficial nr. 428 din 9 mai 2024, art. 2, art. 5, art. 6 și art. 35.